De unde se mai naşte frustrarea şi invidia

posted in: Blog blog | 1

notă de subsol de citit la început: sunt conştientă că suntem unici.

Câte subiecte delicioase de dezbătut. Astăzi am încercat să savurez un moment de relaxare cu prietenul meu, dar chiar nu am reuşit, ceva mă tot şicănea. Primul trăgaci era oboseala, care probabil îmi sensibiliza nervii iar al doilea a pornit dintr-o minunată reclamă. Nu are sens să detaliez reclama, ideea este că m-a făcut să intru pe profilul unei vedete. Mă uitam, studiam, analizam şi mai ales în subconştient comparam. Şi uşor mi-a intrat în minte frustrarea că eu nu, că ea da, că eu nu, că ea da, că eu nu am făcut, că ea face, că eu nu am, că ea are, că eu sunt aşa, că uite ce faină e ea, până mi-am pus singură pe faţă trăsăturile unei persoane nefericite.

Având treabă la cafenea, au reuşit să treacă câteva zeci de minute bune, dar faţa mea tristă nu trecea. Între timp o prietenă îmi face o vizită şi reuşim să combinăm povestea cu un lins de îngheţată la cornet. Îi povestesc că sunt frustrată şi nervoasă şi îmi spunea că ştie asta, i s-a mai întâmplat şi ei şi cu lejeritate îmi dezvăluie o altă ~vedetă~ pe care mă pun să o admir. Când ceva este frumos nu ai cum să nu admiri, dar puneam paie pe foc. Am pus ceva paie, dar am ajuns aici scriind, lucru bun fiind 😀

Astăzi avem opţiunea (încă nu ştiu dacă pot să o numesc şansă) să vedem ce face X, pe unde Y şi cu cine Z. Acest lucru uşor se transformă în problemă dacă nu conţine acel sâmbure motivant. Ca şi la gogoşi, unde avem nevoie de drojdie, ca să dospească. Ei bine, aceea persoană, pe care o admiri, are drojdie? Adică eu o admir pe una EA, care face, drege, are, dar ce admiraţia mai este când se termină cu frustrare? Multe şi mai frumoase au fost zilele când nu vedeam atâtea… atâtea modele de haine, atâtea lenjerii de pat, atâtea modele de tacâmuri, atâtea destinaţii, atâtea din toate. Am ajuns uşor frustrată deşi sunt mulţumită de capitolele vieţii mele. A intrat pe sub piele invidia, tiptil s-a lipit de viaţa mea fericită. Scut şi filtre mai bune, care trebuie activate când mă bag în lumea .net

Altă soluţie pentru această problemă nu am. Prea mult focus pe soluţii all the time. De meditat la soluţii şi aplicat singuri.

Ochiul nu a văzut, inima nu a simţit, creierul este neatins.

O presiune constantă a societăţii, prin scrolluirea platformelor şi vizualizarea vieţii altor oameni. Îmbuibarea cu activităţile şi preferinţele unora şi altora.

iar al treilea erau muştele care nu îşi dau seama că toamna vine peste ele. Încă nu le-am găsit rostul muştelor pe lume. Se prea poate ca muştele să fie test de răbdare pentru oameni.

Ţi-a plăcut ce ai citit? Împarte cu persoanele dragiShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Pin on Pinterest

One Response

  1. ..foarte tare…te pup Ang…😙🤗😙🤗😙😉

Leave a Reply